Ne-am cunoscut în perioada cea mai frumoasă din viața unui om și anume într-unul dintre anii de liceu.
Eram nou venite în colectiv, avea emoții la fel mari ca ale mele, probabil asta a contribuit la apropierea noastră încă din acea zi.
O domnișoară inocentă, suplă la corp cu o sclipire de nedescris în ochii ei de un albastru senin asemeni cerului. Cam așa o pot descrie eu pe cea care a fost și este omul meu de încredere.
Mi-a fost alături când nimeni nu era. M-a încurajat mereu și mi-a văzut tristețea din ochi atunci când toți ceilalți se lăsau păcăliți de un zâmbet fals. Probabil nu mi-ar i simplul fapt că există.
Îi mulțumesc ori de câte ori am ocazia pentru simplul fapt că există.
Definiția prieteniei adevărate este persoana ei.
